Play-list de pandemie - Asocieri libere SRL

Vă provocăm la un joc simplu și, din punctul nostru de vedere, eufonico-armonios
O sa postăm aici un link de youtube, către o piesă muzicală, iar dvs. ne veți răspunde cu un link de youtube către o piesă muzicală care să aibă o legătură (sau mai multe) cu piesa postată de noi. Următoarea persoană va posta un link YT către o piesă care are legătură cu cea de-a doua și tot așa până când clădim un playlist serios. Nu uitați să specificați legătura. (De exemplu, ambele videoclipuri conțin animale, sau ambele piese fac referire la un anumit subiect) Începem:

au timbrul vocii asemanator, cântă aproximativ același stil de muzică.

În timp ce Dear God este scris într-o gamă majoră, 100 Years este în sol minor. Pe lângă diferența de gamă, apare contrastul la nivel stilistic: 100 Years este o mostră al post-punkului ce se deplasează de originile sale prin abordarea unei percuții similare muzicii industriale (sunet rece, mecanic) bogată în poliritmuri. Tonul chitarei contribuie la formarea unei atmosfere de neliniște, agitație, incertitudine, intensificată de părți la diferite instrumente electronice cântate într-un mod subtil. Lupta dintre chitară și tobe se menține până la finalul piesei la același nivel, reușind să introducă ascultătorul în universul pictat de Smith în unde sonore.
Pe de altă parte, Dear God vine dintr-un alt peisaj muzical, rockul de radio american. Influențele de country și blues sunt evidente, ceea ce îi oferă ascultătorului o stare de nostalgie, o combinație între poveștile grele ale bluesului și lejeritatea din country din care se simte o ușoară imagine a optimismului. Instrumentația este simplă, pe baza începutului acustic se construiește și se dezvoltă întraga piesă, ajungând la intensitatea maximă în timpul soloului care încheie compoziția.
Versurile au o temă similară, dar o abordare diferită. Ambele cântece prezintă o lume afectată de un eveniment semnificant ce schimbă viața oamenilor. În timp ce Dear God vede salvarea prin invocarea divinității, în 100 years durerea existențială produce o dilatare a timpului.
Dear God prezintă situația unui om ce suferă de absența ei, cea care îi oferă dragoste și liniștea de care are nevoie. Aflat în izolare, îi cere Domnului să aibă grijă de ea până când va reuși să treacă de greutățile din drumul său.
100 Year e un tablou al tragediei, apare dezintegrarea atât a societății, cât și a individului. Cântecul debutează cu versul ''It doesn't matter if we all die'', ceea ce trădează lipsa de speranță a unei lumi deja încercate de primejdie (Ambition in the black of a black car). Divinitatea este invocată (A prayer for something better), dar nu este decât un strigăt disperat (Please love me). Moartea este prezentă la fiecare colț (Waiting for Saturday, the death of her father pushing her/ Pushing her white face into the mirror), nici cei aflați în floarea vârstei nu pot scăpa, soarta lor fiind o oglindă a ceea ce s-a întâmplat cu familile lor.

Anon2112 a scris:    În timp ce Dear God este scris într-o gamă majoră, 100 Years este în sol minor. Pe lângă diferența de gamă, apare contrastul la nivel stilistic: 100 Years este o mostră al post-punkului ce se deplasează de originile sale prin abordarea unei percuții similare muzicii industriale (sunet rece, mecanic) bogată în poliritmuri. Tonul chitarei contribuie la formarea unei atmosfere de neliniște, agitație, incertitudine, intensificată de părți la diferite instrumente electronice cântate într-un mod subtil. Lupta dintre chitară și tobe se menține până la finalul piesei la același nivel, reușind să introducă ascultătorul în universul pictat de Smith în unde sonore.
   Pe de altă parte, Dear God vine dintr-un alt peisaj muzical, rockul de radio american. Influențele de country și blues sunt evidente, ceea ce îi oferă ascultătorului o stare de nostalgie, o combinație între poveștile grele ale bluesului și lejeritatea din country din care se simte o ușoară imagine a optimismului. Instrumentația este simplă, pe baza începutului acustic se construiește și se dezvoltă întraga piesă, ajungând la intensitatea maximă în timpul soloului care încheie compoziția.
   Versurile au o temă similară, dar o abordare diferită. Ambele cântece prezintă o lume afectată de un eveniment semnificant ce schimbă viața oamenilor. În timp ce Dear God vede salvarea prin invocarea divinității, în 100 years durerea existențială produce o dilatare a timpului.
   Dear God prezintă situația unui om ce suferă de absența ei, cea care îi oferă dragoste și liniștea de care are nevoie. Aflat în izolare, îi cere Domnului să aibă grijă de ea până când va reuși să treacă de greutățile din drumul său.
   100 Year e un tablou al tragediei, apare dezintegrarea atât a societății, cât și a individului. Cântecul debutează cu versul ''It doesn't matter if we all die'', ceea ce trădează lipsa de speranță a unei lumi deja încercate de primejdie (Ambition in the black of a black car). Divinitatea este invocată (A prayer for something better), dar nu este decât un strigăt disperat (Please love me). Moartea este prezentă la fiecare colț (Waiting for Saturday, the death of her father pushing her/ Pushing her white face into the mirror), nici cei aflați în floarea vârstei nu pot scăpa, soarta lor fiind o oglindă a ceea ce s-a întâmplat cu familile lor.

ați găsit câteva legături